Selectează o Pagină

CONVENŢIE

Între Marele Ducat al Luxemburgului și Republica Federativă a Braziliei pentru evitarea evitării dublei impuneri în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital.

Marele Ducat al Luxemburgului și Republica Federativă a Braziliei, dorind să încheie o convenție pentru evitarea dublei impuneri în ceea ce privește impozitele pe venit și pe capital,

au convenit asupra următoarelor prevederi:

articolul 1

Persoane acoperite

  1. Prezenta convenție se va aplica persoanelor care sunt rezidente a unui stat contractant sau a fiecăruia dintre cele două state.
  1. Se înțelege că Convenția nu se aplică veniturilor sau capitalului hollocuințe rezidente în Luxemburg care beneficiază de avantaje fiscale speciale în conformitate cu legile luxemburgheze în vigoare sau în temeiul Legea luxemburgheză în vigoare sau orice altă lege similară care poate intra în vigoare în Luxemburg după semnarea Convenției, nici la veniturile obținute de un rezident al Braziliei din astfel de companii, nici la participațiile acestor rezidenți în astfel de companii.

Articolul 2

Taxe acoperite

  1. Impozitele actuale cărora li se va aplica convenția sunt:

(a) în ceea ce privește Marele Ducat al Luxemburgului:

– impozitul pe venitul personal;

– impozit pe venitul comunitatilor;

– impozit special pe taxe;

– impozit pe avere;

– impozitul comercial comunal după profitul și capitalul exploatării;

– impozit pe salariul total;

– impozit pe proprietate;

(denumită în continuare „taxa din Luxemburg”);

(b) în cazul Republicii Federative Brazilia:

– impozit federal pe venit și profit de orice fel, cu excepția impozitului pe

– transferuri în exces și pe activități de importanță mai mică;

(denumită în continuare „taxa braziliană”).

  1. Convenția se va aplica și impozitelor viitoare de natură identică sau similară care se adaugă sau care sunt la impozitele actuale sau care le-ar înlocui.

Articolul 3

Definitii generale

  1. În sensul prezentei convenții, cu excepția cazului în care contextul impune altfel:

(a) termenul „Brazilia” înseamnă Republica Federativă a Braziliei;

(b) termenul „Luxemburg” înseamnă Marele Ducat al Luxemburgului;

(c) termenii „un stat contractant” și „alt stat contractant” înseamnă, după cum cere contextul, Luxemburg sau Brazilia;

(d) termenul „persoană” include persoane fizice, companii și orice alte grupuri de persoane;

(e) termenul „corporație” înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este considerată o societate în scopuri fiscale; și

(f) termenii „întreprindere a unui stat contractant” și „întreprindere a celuilalt stat contractant” înseamnă, respectiv, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant și o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

(g) termenul „resortisanți” înseamnă:

I) toate persoanele fizice care posedă cetăţenia unui stat contractant;

II) toate persoanele juridice, parteneriatele și asociațiile constituite în conformitate cu legile în vigoare într-un stat contractant;

III) toate persoanele juridice, parteneriatele și asociațiile constituite în conformitate cu legile în vigoare într-un stat contractant.

(h) termenul „trafic internațional” înseamnă orice transport cu o navă sau o aeronavă operată de o întreprindere al cărei sediu de conducere efectivă este într-un stat contractant, cu excepția cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între puncte din celălalt stat contractant; „expresia „autoritate competentă” înseamnă:

I) în Brazilia:

Ministrul Finanțelor, Secretarul Venitului Federal sau reprezentanții auto-educați ai acestora;

II) în Luxemburg:

Ministrul Finanțelor sau reprezentantul său autorizat.

  1. În scopul aplicării convenției de către un stat contractant, orice termen care nu este altfel definit va avea înțelesul care i-a fost dat de legea acelui stat care reglementează impozitele care fac obiectul convenției definite va avea înțelesul pe care l-a avut conform legislației acelui stat referitoare la impozitele care fac obiectul convenției, cu excepția cazului în care termenul „impozit” este definit în convenție.

Articolul 4

Domiciliul fiscal

  1. În sensul prezentei convenții, termenul „rezident al unui stat contractant” înseamnă orice persoană care, în conformitate cu legislația acelui stat, este supusă impozitului în acel stat din cauza domiciliului, reședinței, sediului conducerii sau a oricărui alt criteriu. de natură similară.
  1. În cazul în care, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană este considerată rezidentă a fiecărui stat contractant, cazul va fi soluționat conform următoarelor reguli:

(a) O astfel de persoană va fi considerată rezidentă a Statului Contractant în care are o locuință. Dacă are o locuință permanentă în fiecare dintre statele contractante, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant cu care legăturile sale personale și economice sunt cele mai strânse (centrul intereselor vitale);

(b) Dacă „statul contractant în care acea persoană are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat, sau acel „stat contractant nu este exploatat sau dacă” nu are o locuință permanentă în niciunul dintre statele contractante, ea va fi considerat a fi rezident al statului contractant în care locuiește în mod obișnuit;

(c) Dacă o astfel de persoană este prezentă în mod obișnuit în fiecare dintre statele contractante sau nu este prezentă în mod obișnuit în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant al cărui cetățenie are;

(d) Dacă această persoană posedă cetățenia fiecăruia dintre statele contractante sau dacă nu posedă cetățenia niciunuia dintre ele, autoritățile competente ale statelor contractante vor decide problema de comun acord.

  1. În cazul în care, conform prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este considerată rezidentă a fiecărui stat contractant, ea va fi considerată rezidentă a statului contractant în care este situat sediul conducerii sale efective.

Articolul 5

Sediu Permanent

  1. În sensul prezentei convenții, expresia „sediu permanent” înseamnă a

loc fix de afaceri în care întreprinderea își desfășoară activitatea totală sau parțială.

  1. Expresia „sediu permanent” include, în special:

(a) un loc de conducere;

(b) o sucursală;

(c) un birou;

(d) o fabrică;

(e) un atelier;

(f) o mină, o carieră sau alte locuri de extracție a resurselor naturale;

(g) un șantier de construcție sau de asamblare care durează mai mult de șase luni.

  1. Nu se consideră că există un sediu permanent dacă:

(a) se utilizează instalațiile exclusiv în scopul depozitării, expoziției sau livrării de bunuri sau mărfuri aparținând naționalității. boli aparținând ́întreprinderii;

(b) mărfurile aparținând „întreprinderii” sunt depozitate în scopul exclusiv de depozitare, expunere sau livrare;

(c) mărfurile aparținând „întreprinderii” sunt depozitate în scopul exclusiv al prelucrării de către o altă întreprindere;

(d) o facilitate comercială fixă este utilizată în scopul exclusiv de a ‘achiziționa bunuri sau de a culege informații pentru’întreprindere;

(e) o facilitate comercială fixă este utilizată, pentru întreprindere, exclusiv în scopul publicității, al furnizării de informații, al cercetării științifice sau al activităților similare care au un caracter pregătitor sau auxiliar.

  1. O persoană care acționează într-un stat contractant în numele unei întreprinderi a celuilalt stat contractant, alta decât un agent cu statutul independent menționat la paragraful 5, va fi considerată a fi un sediu permanent” în primul stat menționat dacă are în acel stat contractant. Competențele de stat pe care le exercită în mod obișnuit în cadrul acesteia, care îi permit să încheie contracte în numele întreprinderii, cu excepția cazului în care activitatea acelei persoane se limitează la cumpărarea de bunuri pentru întreprindere. Cu toate acestea, o întreprindere de asigurări a unui stat contractant va fi considerată că are a se află în celălalt stat contractant din momentul în care, prin intermediarul unui reprezentant care nu se încadrează în categoria persoanelor menționate la paragraful 5 de mai jos, acesta primește prime pe teritoriul acestui din urmă stat sau asigură riscuri situate pe acel teritoriu.
  1. O întreprindere a unui stat contractant nu va fi considerată a avea un sediu permanent în celălalt stat contractant doar pentru că își desfășoară activitatea acolo prin intermediul unui broker, funcționar general sau orice alt intermediar cu statut independent, cu condiția ca un astfel de persoanele acţionează în cursul normal al activităţii lor.
  2. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care își desfășoară activitatea în acel stat (fie că este sau nu prin intermediarul unui sediu permanent) nu este suficient pentru a face din oricare dintre astfel de companii un sediu permanent al celuilalt.
  3. Se consideră că o întreprindere a unui stat contractant are un sediu permanent în celălalt stat contractant atunci când își desfășoară acolo activitatea de prestare a serviciilor artiștilor și sportivilor menționate la articolul 17 din prezenta convenție.

Articolul 6

Venituri din Imobiliare

  1. Veniturile din proprietăți imobiliare, inclusiv veniturile din agricultură sau silvicultură, pot fi impuse în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăți.
  1. (a) Termenul „proprietăți imobiliare” va fi definit în conformitate cu legislația statului contractant în care este situat bunul în cauză.

(b) Această expresie include, în orice caz, accesoriile, morți sau efectivele de animale ale exploatațiilor agricole și forestiere, drepturile asupra cărora sunt aplicabile dispozițiile de drept privat privind proprietatea asupra terenului, uzufructul bunurilor imobile și drepturile la redevențe variabile sau fixe. variabilă sau fixă pentru ́exploatarea sau concesionarea ́exploatării de zăcăminte minerale, surse și alte resurse naturale; navele, bărcile și aeronavele nu sunt considerate bunuri imobiliare.

  1. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor provenite din exploatarea directă, închirierea sau leasingul, precum și din orice altă formă de exploatare a proprietății imobiliare.
  1. Prevederile alineatelor (1) și (3) se aplică și veniturilor provenite din bunuri imobiliare ale unei întreprinderi, precum și veniturilor din bunuri imobiliare utilizate pentru exercitarea unei profesii liberale.

Articolul 7

Profiturile întreprinderilor

  1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care întreprinderea își desfășoară activitatea în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo ciment care este situat acolo. Dacă întreprinderea își desfășoară activitatea într-un asemenea mod, profiturile întreprinderii vor fi impozabile în celălalt stat, dar numai în măsura în care sunt atribuibile sediului permanent menționat.
  2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, în cazul în care o întreprindere a unui stat contractant desfășoară activități în celălalt stat contractant prin intermediul unui sediu permanent situat acolo, în fiecare stat contractant i se vor atribui acelui sediu permanent profiturile pe care le-ar fi realizat dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă și separată, angajată în aceeași activitate. sau activități similare în aceleași condiții sau în condiții similare și care se ocupă în totalitate independent de întreprinderea a cărei sediu permanent este întreprindere a cărei sediu permanent constituie.

(3) În calculul profitului unui sediu permanent se admit drept deducere cheltuielile efectuate în scopul sediului permanent, inclusiv cheltuielile de administrare și cheltuielile generale de administrare efectuate.

  1. Niciun profit nu va fi imputat unui sediu permanent din cauza faptului că un astfel de sediu permanent a doar- Niciun profit nu va fi atribuit unui sediu permanent din cauza faptului că sediu permanent a cumpărat doar bunuri pentru întreprindere.
  2. În cazul în care profiturile includ elemente de venit tratate separat în alte articole ale prezentei convenții, dispozițiile acestor articole nu vor fi afectate de dispozițiile prezentului articol.

Articolul 8

Navigație maritimă și aeriană

  1. Profiturile obținute din exploatarea, în trafic internațional, a navelor sau avioanelor, vor fi impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.
  1. Dacă locul conducerii efective a unei întreprinderi de navigație maritimă este la bordul unei nave, Acest sediu va fi considerat a fi situat în statul contractant în care este situat portul de atașament al navei respective sau, în absența unui port de atașament, în statul contractant în care este rezident operatorul navei.
  1. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor din participarea la un pool, la o operațiune comună sau la o agenție internațională de exploatare.

Articolul 9

Întreprinderi asociate

Unde:

(a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant sau

(b) aceleași persoane participă direct sau indirect la conducere, control sau capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant și al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant și că, în unul și celălalt caz, cele două întreprinderi sunt, în relațiile lor comerciale sau financiare, legate de termeni și condiții convenite pe cealaltă; cele două întreprinderi sunt legate de condiții acceptate sau impuse în relațiile lor comerciale sau financiare, care diferă de cele care ar fi încheiate între întreprinderi independente, profiturile care, fără astfel de condiții, ar fi fost obținute de una dintre întreprinderile, dar ar putea care nu au fost de fapt realizate din cauza unor asemenea conditii, pot fi incluse in profit a acelei întreprinderi și impozitate în consecință.

Articolul 10

Dividende

  1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
  1. Totuși, astfel de dividende pot fi impuse în statul contractant în care societatea care plătește dividende este rezidentă și în conformitate cu legislația acelui stat, dar impozitul astfel stabilit nu va depăși:

(a) 15 la sută din valoarea brută a dividendelor dacă beneficiarul dividendelor este o societate care dispune direct de cel puțin 10 la sută din capitalul societății care plătește dividendele;

(b) 25 la sută din valoarea brută a dividendelor, în toate celelalte cazuri. Acest alineat nu afectează impozitarea companiei pentru profiturile utilizate pentru plata dividendelor.

  1. Prevederile alineatelor (1) și (2) nu se aplică în cazul în care beneficiarul dividendelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant în care este rezidentă societatea care plătește dividendele, un sediu permanent la care participația pentru care se plătesc dividendele este efectiv legată de dividende. Într-un astfel de caz, se aplică prevederile art. 7.
  1. Termenul „dividend”, așa cum este folosit în acest articol, înseamnă venituri din acțiuni, acțiuni de bucurie sau mandate, acțiuni ale minei, acțiuni ale fondatorului sau alte părți din profit, cu excepția creanțelor, precum și veniturile din alte acțiuni asimilate veniturilor din acțiuni de către legislaţia fiscală a ́Statului în care este rezidentă societatea distribuitoare.
  2. În cazul în care o companie rezidentă în Luxemburg are un sediu permanent în Brazilia, un astfel de sediu poate fi supus unei rețineri la sursă în conformitate cu legislația braziliană.

Totuși, acest impozit nu poate depăși 15 la sută din profitul sediului permanent, determinat după plata impozitului pe profit aferent profitului respectiv.

  1. În cazul în care o societate care este rezidentă a unui stat contractant obține profituri sau venituri din celălalt stat contractant, acel celălalt stat nu poate impune nici un impozit pe dividendele plătite de societate persoanelor care nu sunt rezidenți ai celuilalt stat și nici să impună niciun impozit, în ceea ce privește impozitul pe profiturile nedistribuite, asupra profiturilor nedistribuite ale societate, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau în întregime sau parțial din profituri sau venituri care provin în acel celălalt stat.
  1. Limitările prevăzute la paragraful 2 paragraful a și paragraful 5 nu se vor aplica dividendelor plătite și profiturilor obținute până la expirarea celui de-al cincilea an calendaristic care urmează anului în care convenția va intra în vigoare.

Articolul 11

Interes

  1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
  1. Cu toate acestea, astfel de dobânzi pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legile acelui stat, dar impozitul astfel impus nu va depăși 15 la sută din valoarea brută a dobânzii.

 

  1. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafelor 1 și 2:

(a) dobânzile care provin dintr-un stat contractant și plătite guvernului celuilalt stat contractant, unei subdiviziuni politice a acestuia sau unei agenții (inclusiv instituții financiare) deținute în întregime de acel guvern sau subdiviziune politică vor fi scutite de impozite în primul stat contractant;

(b) dobânzile provenite din fonduri publice și obligațiuni de profit emise de guvernul unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat;

(c) rata impozitului nu poate depăși 10 la sută în ceea ce privește dobânda la împrumuturi și împrumuturi și credite acordate pe o perioadă de minim 7 ani de către instituțiile bancare și legate de vânzarea de bunuri de echipamente sau la ́studiul, ́instalarea sau furnizarea de echipamente industriale sau științifice precum și lucrări publice.

  1. Termenul „dobândă” așa cum este utilizat în această secțiune înseamnă venituri din fonduri publice, publice obligații de împrumut, garantate sau nu prin ipoteci sau clauză de participare la profit, și creanțe de orice fel asupra clauzei de împărțire a profitului, precum și creanțe de orice fel, precum și toate celelalte venituri asimilate veniturilor sumelor împrumutate prin impozit legislaţia ́Statului din care provin venitul.
  1. Prevederile paragrafelor 1 și 2 nu se aplică în cazul în care beneficiarul dobânzii, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin dobânda un sediu permanent de care este efectiv legat. sediu permanent de care se leagă efectiv creanța care generează dobânda. În acest caz, se aplică prevederile secțiunilor articolului 7.

 

  1. Limitările prevăzute la paragrafele 2 și 3 nu se vor aplica dobânzilor care provin dintr-un stat contractant și plătite unui sediu permanent al unei întreprinderi a celuilalt stat contractant care este situată într-un stat terț.
  1. Dobânzile se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când plătitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Cu toate acestea, atunci când plătitorul dobânzii, indiferent dacă este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un stat contractant permanent, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care împrumutul pentru care se plăteşte dobânda a fost contractată şi care suportă cheltuiala acestor dobânzi, se consideră că aceste dobânzi provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

 

  1. Dacă în urma unor relații speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terți, suma dobânzii plătite, ținând cont de creanța pentru care sunt plătite, depășește pe cea care s-ar fi convenit. de către debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, dispozițiile prezentului articol se aplică numai acestei din urmă sume. Într-un asemenea caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și având în vedere celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

Articolul 12

Redevențe

  1. Redevențele provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat.
  1. Cu toate acestea, astfel de redevențe pot fi impuse în statul contractant din care provin și în conformitate cu legile acelui stat, dar impozitul astfel impus nu va depăși:

(a) 25 la sută din valoarea brută a redevențelor provenite din „utilizarea sau acordarea” utilizării mărcilor comerciale, filmelor și filmelor sau casetelor de televiziune sau radio;

(b) 15 la sută din valoarea brută a redevențelor, în toate celelalte cazuri.

 

  1. Termenul „redevențe” așa cum este utilizat în această secțiune înseamnă remunerație de orice fel plătită pentru natura plătită pentru „utilizarea sau acordarea” utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, inclusiv filme și filme sau casete pentru televiziune sau radiodifuziune, d ́a brevet, d ́a trademark, d ́a design or d ́a model , d ́a plan, d ́a formula sau d ́a secret process, precum și pentru ́utilizarea sau acordarea ́un echipament industrial, comercial sau științific folosit și pentru informații referitoare la o experiență dobândită sau studii în domeniul industrial, comercial sau științific. camp.

 

  1. Redevențele se consideră că provin dintr-un stat contractant atunci când debitorul este însuși acel stat, o subdiviziune politică, o autoritate locală sau un rezident al acelui stat. Oricum, în cazul în care plătitorul redevențelor, indiferent dacă este sau nu rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent pentru care și-a asumat obligația de a plăti redevențele și că sediul permanent suportă cheltuielile acestor redevențe, astfel de redevențe vor fi considerate că provin din stuf ca fiind originare din statul contractant în care este situat sediul permanent.

 

  1. Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplică în cazul în care beneficiarul redevențelor, rezident al unui stat contractant, are în celălalt stat contractant din care provin redevențele un sediu permanent la care dreptul sau proprietatea care dă naștere redevențelor este efectiv legat. În acest caz, se aplică prevederile articolului 7.

 

  1. Dacă, din cauza relațiilor speciale existente între debitor și creditor sau pe care unul și celălalt le întrețin cu terții, cuantumul redevențelor plătite, ținând cont de serviciul pentru care sunt plătite, va fi pentru care sunt plătiți. plătit, depășește ceea ce s-ar fi convenit de debitor și creditor în lipsa unor astfel de relații, prevederile prezentului articol se aplică numai în cazul acestei din urmă sume. În acest caz, partea excedentară a plăților va rămâne impozabilă în conformitate cu legislația fiecărui stat contractant și având în vedere celelalte dispoziții ale prezentei convenții.

 

  1. Limitarea impozitului prevăzută la paragraful (b) al paragrafului 2 nu se aplică redevențelor plătite unui rezident al unui stat contractant care dispune direct sau indirect de cel puțin 50% din capitalul cu drept de vot al societății care plătește redevențele până la expirare. al cincilea an calendaristic care urmează celui în care acordul va intra în vigoare.

Articolul 13

Castiguri capitale

  1. Câștigurile din înstrăinarea proprietății imobiliare, așa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, pot fi impuse în statul contractant în care se află aceste proprietăți.

 

  1. Câștiguri din înstrăinarea de bunuri mobile care fac parte din activele unei unități stabile pe care o întreprindere a unui stat contractant o are în celălalt stat contractant sau de bunuri mobile care constituie o bază fixă pe care un rezident al unui stat contractant o are în alt stat contractant pentru exercitarea unei profesii, inclusiv astfel de câștiguri din întregul sediu permanent (singur sau împreună cu întreaga întreprindere) sau din această bază fixă, pot fi impuse în acel celălalt stat. Cu toate acestea, câștigurile provenite din înstrăinarea navelor sau aeronavelor operate în trafic internațional și bunurilor mobile alocate exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în statul contractant în care se află locul conducerii efective a întreprinderii.

 

  1. Câștigurile din înstrăinarea oricăror proprietăți sau drepturi, altele decât cele menționate la paragrafele 1 și 2, pot fi impuse în ambele state contractante.

Articolul 14

Servicii personale independente

  1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant dintr-o profesie liberală sau din alte activități independente cu caracter similar sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care costul unei astfel de remunerații este suportat de o societate rezidentă în celălalt stat. sau de un sediu permanent situat acolo. În acest caz, astfel de venituri pot fi impuse în acel celălalt stat.

 

  1. Termenul „servicii profesionale” include în special activitățile independente ale activităților științifice, tehnice, literare, artistice, educaționale sau pedagogice, precum și activitățile independente ale medicilor, avocaților, inginerilor și activităților medicilor, avocaților, inginerilor, arhitecților, stomatologilor și contabili.

Articolul 15

Profesii dependente

  1. Sub rezerva dispozițiilor articolelor 16, 18, 19, 20 și 21, salariile, salariile și alte remunerații similare pe care le primește un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, cu excepția cazului în care angajarea este exercitată. în celălalt stat contractant. Dacă angajarea se desfășoară acolo, remunerația primită pentru aceasta poate fi impusă în celălalt stat.

 

  1. Fără a aduce atingere prevederilor paragrafului 1, remunerațiile pe care un rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menționat dacă:

(a) beneficiarul rămâne în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depășesc în

183 de zile în total în cursul anului fiscal relevant;

 

(b) remunerația este plătită de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; și

 

(c) remunerația nu este suportată de un sediu permanent sau de o bază fixă în care angajatorul se află într-un alt stat.

 

  1. Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus ale acestui articol, remunerația pentru angajarea la bordul unei nave sau aeronave în trafic internațional poate fi impusă în statul contractant în care este situat locul conducerii efective a întreprinderii.

Articolul 16

Onorariile directorilor

Onorariile directorilor și alte remunerații similare pe care le primește un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administrație al întreprinderii îi vor fi plătite în statul contractant în care este situată întreprinderea. Un stat contractant primește în calitatea sa de membru al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere sau al unui organism similar sau al unui organ similar al unei societăți, care este rezidentă a celuilalt stat contractant, poate fi impusă în acel celălalt stat.

Articolul 17

Artiști și sportivi

Fără a aduce atingere prevederilor articolelor 14 și 15, veniturile obținute de artiștii profesioniști de spectacol, cum ar fi artiștii și muzicienii de teatru, film, radio sau televiziune, precum și sportivii din activitățile lor personale ca atare pot fi impuse în statul contractant în care aceste activități. sunt purtate mai departe.

Articolul 18

Pensii

  1. Sub rezerva prevederilor paragrafelor 2 și 3 ale articolului 19, pensiile și alte remunerații similare, până la rații, până la o sumă anuală de 3.000 USD, provenind dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, vor fi impozabil numai în acel stat. Suma care depășește 3.000 USD poate fi impusă în primul stat contractant menționat.

 

  1. În sensul prezentului articol, termenul „pensii și alte remunerații similare” înseamnă

plăți periodice efectuate după pensionare ca urmare a angajării anterioare sau ca compensare pentru daunele suferite în legătură cu o astfel de angajare anterioară.

Secțiunea 19

Oficii publice

  1. (a) Remunerațiile, altele decât pensiile, plătite de un stat contractant sau de una dintre subdiviziunile sale politice sau autoritățile locale unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziune sau autoritate locală vor fi impozabile numai în acel stat.

(b) Totuși, aceste remunerații vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat și dacă beneficiarul remunerației este un rezident al acelui stat care:

(I) este cetățean al acelui stat, sau

(II) nu a devenit rezident al acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

(a) Pensii plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică sau de o autoritate locală a acestuia, fie direct, fie din fonduri stabilite de acesta, venitului impozabil al unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau acelei subdiviziuni sau colectivitati; , vor fi impozabile numai în acel stat. Același lucru se aplică pensiilor și altor indemnizații, periodice sau nu, plătite în conformitate cu legislația socială a unui stat contractant.

(b) Cu toate acestea, astfel de pensii vor fi impozabile numai în celălalt stat contractant, dacă beneficiarul este rezident al acelui stat și dacă are cetățenia acestuia.

  1. Prevederile articolelor 15, 16 și 18 se vor aplica remunerațiilor sau pensiilor plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate industrială sau comercială desfășurată de unul dintre statele contractante sau de una dintre subdiviziunile sale politice sau autoritățile locale.

Articolul 20

Profesori

O persoană fizică care este rezidentă a unui stat contractant la începutul șederii sale în celălalt stat contractant și care, la invitația guvernului celuilalt stat contractant, sau a unei universități sau a unei alte instituții de învățământ sau de cercetare recunoscute oficial din acel stat contractant; alt stat, șederea în acest din urmă stat în principal în scopul predării sau angajării în cercetare, sau în oricare dintre aceste scopuri, va fi scutită de impozitare în acest din urmă stat pentru o perioadă care nu depășește doi ani de la data sosirii sale în respectivul stat pe seama remunerațiilor primite pentru astfel de activități de predare sau de cercetare.

Articolul 21

Studenți și stagiari

  1. Sume pe care un student sau stagiar care este sau a fost anterior rezident al unui stat contractant și care locuiește în celălalt stat contractant în scopul exclusiv de a-și urma studiile sau formarea, le primește pentru a-și acoperi întreținerea, studiile sau cheltuielile de formare nu sunt impozabile în acel celălalt stat, cu condiția ca acestea să provină din surse din afara celuilalt stat. Același lucru se va aplica și remunerației pe care un astfel de student sau stagiar o primește pentru munca prestată în statul contractant în care își urmează studiile sau pregătirea, cu condiția ca această remunerație să fie strict necesară pentru întreținerea sa.

 

  1. Un student al unei universități sau al unei alte instituții de învățământ superior sau tehnic a unui stat contractant care desfășoară activități lucrative în celălalt stat contractant numai pentru obținerea unei pregătiri practice legate de studiile sale nu este supus impozitării în acesta din urmă Indicați pe seama remunerației plătite în acest sens, cu condiția ca durata unei astfel de activități să nu depășească doi ani.

Articolul 22

Venituri nemenționate în mod expres

Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant care nu sunt menționate în mod expres în articolele precedente ale prezentei convenții pot fi impuse în ambele state.

Articolul 23

Avere

  1. Capitalul constituit din bunuri imobiliare, așa cum este definit la paragraful 2 al art. 6, vor fi impozabile în statul contractant în care sunt situate aceste proprietăți.

 

  1. Capitalul constituit din proprietăți mobile care fac parte din activele unui sediu permanent sau din proprietăți mobile care constituie o bază fixă utilizată pentru exercitarea unui profesionist în afaceri este impozabil în statul contractant în care este situat sediul permanent sau baza fixă.

 

  1. Navele și aeronavele operate în trafic internațional și bunurile mobile aferente acestora sunt impozabile numai în statul contractant în care se află sediul conducerii efective a întreprinderii.

 

  1. Toate celelalte elemente ale capitalului unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

Articolul 24

Metode de eliminare a dublei impuneri

  1. În ceea ce privește Brazilia, dubla impozitare va fi evitată în felul următor:

(a) În cazul în care un rezident al Braziliei primește venituri care, în conformitate cu prevederile prezentei convenții, pot fi impozitate în Luxemburg, Brazilia va deduce din impozitul pe care îl percepe pe venitul acestui rezident o sumă egală cu impozitul pe venituri plătite în Luxemburg;

(b) Cu toate acestea, suma dedusă nu poate depăși fracțiunea din impozitul pe venit, calculată înainte de deducere, corespunzătoare venitului impozabil în Luxemburg.

 

  1. În ceea ce privește Luxemburgul, dubla impozitare va fi evitată în felul următor:

(a) În cazul în care un rezident al Luxemburgului primește venituri sau deține un alt capital decât acesta menționate la paragrafele b și c de mai jos, care, în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții pot fi impozitate în Brazilia, Luxemburg va scuti de impozit aceste venituri sau capital, dar poate, la calcularea sumei impozitului pe venitul sau capitalul rămas un astfel de rezident, aplică aceeași cotă ca și când venitul sau capitalul în cauză nu ar fi fost scutite;

(b) Sub rezerva ‘paragrafului c, atunci când’o societate rezidentă în Luxemburg a deținut, de la începutul anului fiscal, în mod continuu, o deținere directă de cel puțin 25 la sută în capitalul unei societăți rezidente în Brazilia, venitul obținut din o astfel de participare și Participarea menționată este scutită de impozit în Luxemburg. Scutirea se aplică și atunci când participațiile cumulate ale mai multor societăți rezidente în societăți rezidente în Luxemburg ajung la cel puțin un sfert din capitalul societății rezidente din Brazilia și pe care una dintre societățile rezidente în Luxemburg deține în fiecare dintre celelalte societăți rezidente în Luxemburg rezidente în Luxemburg. participare de peste 50 la sută.

(c) În cazul în care un rezident din Luxemburg primește venituri care, în conformitate cu dispozițiile articolului 10, alineatul 2, ale articolului 11, alineatele (2) și (3), paragraful c, ale articolului 12, alineatul (2), din articolul 13, alineatul (1). și 3 și ale articolelor 14, 16, 17, 18 și 22, pot fi impozitate în Brazilia, Luxemburgul va deduce din impozitul pe venit pe care îl percepe pe venitul unui rezident o sumă egală cu impozitul plătit în Brazilia. Suma astfel dedusă nu poate, totuși, să depășească fracțiunea din l ́tax, calculată înainte de deducere, corespunzătoare venitului primit din Brazilia;

(d) În scopul ‘imputației prevăzute la subparagraful (c) de mai sus, impozitul Braziliei va fi întotdeauna considerat a fi perceput:

1. la cota de 25 la sută în ceea ce privește dividendele, altele decât cele menționate la paragraful b;

2. la rata de 20 la sută cu privire la dobândă;

3. în cota de 25 la sută în ceea ce privește redevențele prevăzute la articolul 12, alin., litera b.

Articolul 25

Nediscriminare

  1. Cetăţenii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant nici unui impozit sau mai împovărătoare decât cele la care cetăţenii celuilalt stat sunt sau pot fi cetăţeni ai celuilalt stat care se află în aceeaşi situaţie.

 

  1. Impunerea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în acel celălalt stat într-o manieră mai puțin favorabilă decât impozitarea întreprinderilor celuilalt stat care desfășoară aceeași activitate.

Această prevedere nu va fi interpretată ca impunând unui stat contractant să acorde rezidenților celuilalt stat contractant deducerile personale, deducerile și reducerile de impozit pe baza statutului de familie sau a dependenței pe care le acordă propriilor rezidenți.

 

  1. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este total sau parțial, direct sau deținut sau controlat de unul sau mai mulți rezidenți ai celuilalt stat contractant, nu vor fi celălalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menționat. la orice impozitare sau orice cerință legată de aceasta, care este alta sau decât cea la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi de același fel din primul stat menționat. alte întreprinderi de același fel în primul stat menționat.

 

  1. Termenul „impozitare” din acest articol înseamnă impozite de orice fel și descriere.

 

Articolul 26

Procedura amiabilă

  1. În cazul în care un rezident al unui stat contractant consideră că acțiunile unuia sau ambelor state contractante sau ale fiecăruia dintre cele două state au ca rezultat sau vor avea ca rezultat pentru el o impozitare neconformă cu Convenție, poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legile interne ale acestora statelor contractante, înaintează cazul său autorității competente a statului contractant al cărui rezident este.

 

  1. Autoritatea competentă respectivă se străduiește, în cazul în care cererea i se pare întemeiată și dacă ea însăși nu este în măsură să nu este în măsură să ajungă la o soluție satisfăcătoare, să soluționeze chestiunea printr-un acord amiabil. cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării impozitării care nu sunt în conformitate cu convenția.

 

  1. Autoritățile competente ale statelor contractante se vor strădui, de comun acord, să rezolve orice dificultăți sau îndoieli la care ar putea da naștere interpretarea sau aplicarea convenției. De asemenea, ei se pot consulta împreună în vederea evitării dublei impuneri în cazurile neprevăzute în convenție.

 

  1. Autoritățile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în vederea ajungerii la un acord așa cum este descris în paragrafele precedente. Dacă un schimb de opinii oral pare să faciliteze un astfel de acord, astfel de schimburi de opinii pot avea loc în cadrul unei comisii compuse din reprezentanți ai autorităților competente ale statelor contractante.

Articolul 27

Schimbul de informații

  1. Autoritățile competente ale statelor contractante vor face schimb de informații care sunt necesare dispozițiilor prezentei convenții și ale legislației interne ale statelor contractante referitoare la impozitele reglementate de convenție, în măsura în care impozitarea în temeiul acesteia este în conformitate cu convenția. Orice informație astfel schimbată va fi tratată ca secretă și poate fi comunicată numai persoanelor sau autorităților responsabile cu stabilirea sau colectarea impozitelor reglementate de prezenta convenție.

 

  1. Prevederile paragrafului 1 nu vor fi în niciun caz interpretate ca impunând unuia dintre statele contractante obligația:

(a) să facă aranjamente administrative în detrimentul propriei legislații sau practici administrative sau cu cele ale celuilalt stat contractant;

(b) să furnizeze informații care nu au putut fi obținute conform legislației sale sau în cadrul practicii sale administrative normale sau ale celuilalt stat contractant;

(c) să transmită informațiile care ar dezvălui orice secret comercial, de afaceri, industrial, comercial sau profesional sau orice informații a căror dezvăluire ar fi contrară publicului.

Articolul 28

Diplomați și organizații internaționale

  1. Prevederile prezentei convenții nu vor afecta privilegiile fiscale ale funcționarilor diplomatici sau consulari funcționarilor diplomatici sau consulari, fie în temeiul regulilor generale ale dreptului națiunilor, fie al dispozițiilor națiunilor, fie în temeiul prevederilor acordurilor speciale.

 

  1. Convenția nu se aplică organizațiilor internaționale, organelor și funcționarilor acestora sau persoanelor cărora, în virtutea apartenenței lor la astfel de organizații, li s-au acordat privilegii fiscale persoanelor care, fiind membri ai misiunilor diplomatice sau consulare ale statelor terțe, sunt prezente. într-un contract prezent într-un stat contractant și nu sunt considerați rezidenți ai vreunui stat contractant în sensul impozitelor pe venit și pe capital.

Articolul 29

Metode de aplicare

Autoritățile competente ale statelor contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a convenției și se vor comunica între ele detaliile aplicării convenției și vor comunica direct între ele pentru aplicarea convenției.

Articolul 30

Intrare in forta

  1. Prezenta convenție va fi ratificată și instrumentele de ratificare vor fi schimbate la Brasilia cât mai curând posibil.

 

  1. Prezenta convenție va intra în vigoare la schimbul instrumentelor de ratificare și prevederile sale se vor aplica pentru prima dată:

(a) în ceea ce privește impozitele percepute prin reținere la sursă, la sumele plătite sau puse la dispoziție în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția intră în vigoare, în care acordul va intra în vigoare;

(b) în ceea ce privește alte impozite care fac parte din prezenta convenție, la perioadele fiscale care încep la sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care convenția intră în vigoare;

Articolul 31

Denunţare

  1. Prezenta convenție va rămâne în vigoare pe termen nelimitat. Cu toate acestea, fiecare stat poate, printr-un preaviz de șase luni, notificat în scris prin canale diplomatice, să îl denunțe până la sfârșitul unui an calendaristic, începând cu al treilea an de la data intrării sale în vigoare.

 

  1. În acest caz, convenția se va aplica pentru ultima dată:

(a) în ceea ce privește impozitele percepute prin reținere la sursă, la sumele plătite sau puse la dispoziție înainte de expirarea anului calendaristic în care va fi făcută notificarea de denunțare;

(b) în ceea ce privește alte impozite care fac parte din prezenta convenție, la perioadele fiscale care încep în anul calendaristic în care va fi dat notificarea de denunțare. Drept care, plenipotențiarii celor două state au semnat prezenta convenție și și-au aplicat pe ea sigiliile lor. Întocmit la Luxemburg, la 8 noiembrie 1978, în două exemplare originale, unul în limba franceză și unul în limba portugheză, ambele fiind egal autentice.

Limba portugheză, ambele fiind la fel de autentice.